counter create hit Calea Victoriei (Romanian edition) (Biblioteca pentru toti) - Download Free eBook
Hot Best Seller

Calea Victoriei (Romanian edition) (Biblioteca pentru toti)

Availability: Ready to download

"Nu in latura caracterologica sta insa meritul romanului lui Cezar Petrescu. In datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Caderea unuia duce la prabusirea celorlalti. Si, de obicei, intocmai ca in jocul de domino, toti au in preajma pe cate cineva. Momentele de singuratate sunt rare in Calea Victoriei. Admirabila, in schimb, e inve "Nu in latura caracterologica sta insa meritul romanului lui Cezar Petrescu. In datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Caderea unuia duce la prabusirea celorlalti. Si, de obicei, intocmai ca in jocul de domino, toti au in preajma pe cate cineva. Momentele de singuratate sunt rare in Calea Victoriei. Admirabila, in schimb, e inventia epica, desi nu din ea, ci din lirismul difuz i s-a tras romancierului succesul. Fiecare capitol incepe printr-un soi de avertisment metaforic, fara nicio legatura explicita cu continutul ulterior. Unele dintre aceste puneri in tema (mai degraba decat in abis) au intr-adevar structura de anecdote, dar atat de generale, incat propriu-zis nu putem vorbi despre narativitate autentica. Cel mult, despre infuzie de stari de spirit. Procedeul tine de alegorie, si substratul vag moralizator se ghiceste permanent indaratul lui. Insasi Calea Victoriei reprezinta, au aratat-o mai toti comentatorii, un alt nume pentru melanjul de opulenta, viciu, civilitate, eleganta, conspiratie si tragedie care freamata in marele oras. De altminteri, prea putine lucruri se petrec spatial pe fostul Pod al Mogosoaiei.“ – Cosmin Ciotlos


Compare

"Nu in latura caracterologica sta insa meritul romanului lui Cezar Petrescu. In datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Caderea unuia duce la prabusirea celorlalti. Si, de obicei, intocmai ca in jocul de domino, toti au in preajma pe cate cineva. Momentele de singuratate sunt rare in Calea Victoriei. Admirabila, in schimb, e inve "Nu in latura caracterologica sta insa meritul romanului lui Cezar Petrescu. In datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Caderea unuia duce la prabusirea celorlalti. Si, de obicei, intocmai ca in jocul de domino, toti au in preajma pe cate cineva. Momentele de singuratate sunt rare in Calea Victoriei. Admirabila, in schimb, e inventia epica, desi nu din ea, ci din lirismul difuz i s-a tras romancierului succesul. Fiecare capitol incepe printr-un soi de avertisment metaforic, fara nicio legatura explicita cu continutul ulterior. Unele dintre aceste puneri in tema (mai degraba decat in abis) au intr-adevar structura de anecdote, dar atat de generale, incat propriu-zis nu putem vorbi despre narativitate autentica. Cel mult, despre infuzie de stari de spirit. Procedeul tine de alegorie, si substratul vag moralizator se ghiceste permanent indaratul lui. Insasi Calea Victoriei reprezinta, au aratat-o mai toti comentatorii, un alt nume pentru melanjul de opulenta, viciu, civilitate, eleganta, conspiratie si tragedie care freamata in marele oras. De altminteri, prea putine lucruri se petrec spatial pe fostul Pod al Mogosoaiei.“ – Cosmin Ciotlos

30 review for Calea Victoriei (Romanian edition) (Biblioteca pentru toti)

  1. 5 out of 5

    Oliviu Crâznic

    Un aspirant idealist cu o scrisoare de recomandare către cel mai mare scriitor român se îndreaptă cu trenul spre București, sperând să își facă un nume în lumea literară. Un timid și banal, dar onest și capabil magistrat de provincie, poreclit „Incoruptibilul”, este numit de către fostul său coleg de școală, acum ministru al Justiției, în funcția de procuror general, având drept misiune aparentă să curețe politica de corupți; împreună cu familia sa, se îndreaptă spre București cu același tren. Des Un aspirant idealist cu o scrisoare de recomandare către cel mai mare scriitor român se îndreaptă cu trenul spre București, sperând să își facă un nume în lumea literară. Un timid și banal, dar onest și capabil magistrat de provincie, poreclit „Incoruptibilul”, este numit de către fostul său coleg de școală, acum ministru al Justiției, în funcția de procuror general, având drept misiune aparentă să curețe politica de corupți; împreună cu familia sa, se îndreaptă spre București cu același tren. Destinele lor se întretaie pe Calea Victoriei, în vreme ce un al treilea personaj își face, de asemenea, apariția în „Capitala care ucide”, cu un scop precis și dornic de un discipol: teroristul anarhist „Spartacus”, care lucrează pentru orice grupare politică, atât timp cât atentatele creează haos, și care își doboară întotdeauna victimele cu două gloanțe în tâmplă... Romanul surprinde perfect atmosfera capitalistă filoamericană a epocii (ce curs al istoriei am fi putut să avem, dacă continuam pe filiera liberal-democrată americană, în loc să ne întoarcem spre socialismul totalitarist german și apoi spre cel rusesc!), precum și umbrele comunismului care pândeau deja la cotitură.

  2. 4 out of 5

    Cristina Frîncu

    Tanar scriitor in fasa se milogeste pe langa smecherasul gazetar de-o slujba, intra in lumea ‘baietilor buni’ si cunoaste un print batran morfinoman-cocainoman, mare drogoman, apoi scriitorul lui preferat se induioseaza si-l introduce in viata literara, gagicile ii pica in brate si se da cu briantina pe par. Tinerii sunt fascinati de jazz si havaiane, innebuniti dupa ultimele modele de masini si avioane. Pustoaica dezghetata cu alura de leopardina, pura-casta-inocenta se imprieteneste cu fiica u Tanar scriitor in fasa se milogeste pe langa smecherasul gazetar de-o slujba, intra in lumea ‘baietilor buni’ si cunoaste un print batran morfinoman-cocainoman, mare drogoman, apoi scriitorul lui preferat se induioseaza si-l introduce in viata literara, gagicile ii pica in brate si se da cu briantina pe par. Tinerii sunt fascinati de jazz si havaiane, innebuniti dupa ultimele modele de masini si avioane. Pustoaica dezghetata cu alura de leopardina, pura-casta-inocenta se imprieteneste cu fiica unui mahar, gagica asta e cumva la auto-dezintoxicare de droguri, pe care le tine in cutiute metalice. Leopardina zbarleste mustatile de curioasa, baga boticul la heroina sau cocaina, si nu se mai poate apara cand fratele scarbos al prietenei o violeaza crancen pe patul surorii sale, sora care e aceeasi cu prietena si cu drogata dezintoxicata si care ii stalceste obrazul magarului cu biciul, ceea ce-l face pe ta-su, marele mahar, sa zica “toane muieresti, ce-a avut cu baiatul?”. Baiat care in prealabil se captusise cu o venerica de la o curva. Nepoatele unei dudui din lumea buna au inclinatii spre lesbianism, imbratiseaza, pupa, admira femei, se imbraca in barbati si nu vor in ruptul capului sa se marite. Poetul sfarsit indoapa cu sampanie un catel in carciuma, actrita cu tendinta spre obezitate e sarutata cu forta pentru ca nu-si poate tine halatul strans pe corp si trezeste dorinte necurate. In general, femeile din lumea asta au o problema cu nasturii si cordoanele, mereu le ies sanii navalnici pe-afara. Pasii oamenilor sunt ‘elastici’ iar limbajul de cartier, cu “dă” si pă”. In loc de gagii sau cocalari se mai zice ‘gugustiuci’. Agitatori cu nume de cod umbla cu pistoale la ei si cunosc douasiuna de limbi. Ministrii sunt corupti iar ziaristii cumparati. Femeile isi inseala sotii, copiii isi ignora parintii, tinerele fete se sinucid din dragoste, rusine sau stenahoriseala. Si toate astea se intampla dintotdeauna in Bucuresti, domne’ … inca de la Cezar Petrescu si-a lui “Calea Victoriei” incoace. Mostenirea pastorului Bucur, pesemne…

  3. 4 out of 5

    Alisu'

    "Necesari sint toti, indispensabil nu e nimeni." "Necesari sint toti, indispensabil nu e nimeni."

  4. 4 out of 5

    Razmuzeta

    Calea Victoriei – simbol superb al decadentei Bucurestiului interbelic! Excelenta carte! Despre disolutia fiintei umane in lupta pentru putere, bani, faima, reusita (acel “sa te realizezi”) in tumultul marelui oras. In spatele mirajului fascinant al Caii Victoriei se ascunde un infern de neimpliniri si renuntari, o lume superficiala si frivola, indiferent ca e vorba de politic, social, familie sau profesie. Inocenta si dreptatea nu au nici o sansa in acest univers iluzoriu, sustinut de jocuri de Calea Victoriei – simbol superb al decadentei Bucurestiului interbelic! Excelenta carte! Despre disolutia fiintei umane in lupta pentru putere, bani, faima, reusita (acel “sa te realizezi”) in tumultul marelui oras. In spatele mirajului fascinant al Caii Victoriei se ascunde un infern de neimpliniri si renuntari, o lume superficiala si frivola, indiferent ca e vorba de politic, social, familie sau profesie. Inocenta si dreptatea nu au nici o sansa in acest univers iluzoriu, sustinut de jocuri de culise, droguri, imoralitate si opulenta: te adaptezi acestei lumi sau esti distrus.(sau mori sau esti marginalizat) "Toti oamenii urmaresc inca din copilarie, din adolescenta, un vis. Un vis dupa chipul si asemanarea lumii lor. Cand nu se implineste, inca tot e bine! Aspiri la indeplinirea lui, speri, uneori lupti - si aceasta iti intretine amagirea. Dar vai si amar cand visul acela, dupa chipul si asemanarea lumii tale, dupa chipul si asemanarea egoismului, vai si amar cand se realizeaza! Ce ramane din el? Ce ramane din toate? Ca un fluture pe care l-ai prins lacom in palma si i-ai strivit aripile cu care zbura in azur. Ramane un slut viermisor, zbatandu-se in agonie."

  5. 4 out of 5

    Zenith

    Nu straluceste prin originalitate sau prin complexitatea personajelor. Costea Lipan pare o umbra a personajului Piotr Verhovenski din Demonii lui Dostoievski, iar tema marelui oras care corupe si dezumanizeaza nu e nicidecum noua. Cu toate acestea evoca perfect decadenta Bucurestiului interbelic iar diversitatea experientelor pe care le traiesc personajele sunt atemporale : de la mizeria si deziluziile in care isi duce Ion Ozun traiul in primii ani de sedere in Bucuresti, la intrigile politice l Nu straluceste prin originalitate sau prin complexitatea personajelor. Costea Lipan pare o umbra a personajului Piotr Verhovenski din Demonii lui Dostoievski, iar tema marelui oras care corupe si dezumanizeaza nu e nicidecum noua. Cu toate acestea evoca perfect decadenta Bucurestiului interbelic iar diversitatea experientelor pe care le traiesc personajele sunt atemporale : de la mizeria si deziluziile in care isi duce Ion Ozun traiul in primii ani de sedere in Bucuresti, la intrigile politice lui Gica Elefterescu, postura de pion in care se afla Constantin Lipan, stereotipul femeii superficiale ahtiata dupa moda si spectacole ("Annie Lippan"), dependenta de narcotice etc - toate acestea sunt foarte bine ilustrate si vor ramane teme de actualitate, de aceea apreciez foarte mult modul in care Cezar Petrescu le-a prezentat si a impletit soarta personajelor sale. Pacat ca romanul e "underrated".

  6. 5 out of 5

    Elena Druță

    Slăbuță cartea. Drame fără niciun sens și personaje sentimentale, dar șterse. Nu m-a impresionat nici povestea, nici decorul.

  7. 5 out of 5

    Andra

    ,,E o fâlfâire nebună de eșarfe în urma automobilelor, o întrecere biciuită de echipaje , o larmă hohotitoare de glasuri, care și ele vor să fie fericite, risipindu-se până aici, în camera unde n-au fost niciodată flori și unde , pe patul cu pătura aspră , se află o moartă pentru faptul divers de mâine." ------------------------------------------------------------------------------ În primul rând, vreau să spun că niciodată , dar absolut niciodată, nu m-am gândit că mi-ar plăcea atât de mult Ceza ,,E o fâlfâire nebună de eșarfe în urma automobilelor, o întrecere biciuită de echipaje , o larmă hohotitoare de glasuri, care și ele vor să fie fericite, risipindu-se până aici, în camera unde n-au fost niciodată flori și unde , pe patul cu pătura aspră , se află o moartă pentru faptul divers de mâine." ------------------------------------------------------------------------------ În primul rând, vreau să spun că niciodată , dar absolut niciodată, nu m-am gândit că mi-ar plăcea atât de mult Cezar Petrescu. Nu e foarte promovat printre tinerii cititori , abia dacă auzi undeva de el și nici nu-i prea găsești cărțile prin librării. Mi se pare, de departe, mult mai bun decât Rebreanu, spre exemplu, care e mult mai glorificat, de altfel. În orice caz și fără a mai compara scriitori între ei, cred că asta e o carte de maximă actualitate. Încă mai trăim după regulile nescrise ale bucureștilor. Și chiar dacă deseori refuzăm să recunoaștem, capitala României a rămas un oraș fără memorie, un oraș al nimănui. ,,Altul. Și altul. E neînchipuit cât de mulți trec, au sosit, se întorc și iar vor sosi". București a fost si va rămâne un oraș plin de fețe. Fețe mai mult sau mai puțin ,,de pe lumea asta", dar veșnic noi, veșnic aceleași. E greu de crezut că timpul se ofilește, oamenii trec , dar revin sub alte forme, căci în natură nimic nu se aruncă: totul se refolosește. ,,Probabil că așa îsi iubește și viermele putreziciunea în care trăiește" și pe bună dreptate. 5\5 fără resentimente. Un must-read pentru toți cei interesați de trecutul viitorului prezent. ------------------------------------------------------------------------------

  8. 4 out of 5

    Ioana Hodor

    Modul de construcţie al naraţiunii este cu totul aparte şi aduce aminte uşor de tehnicile lui Haruki Murakami, care porneşte în două direcţii complet diferite, depănând naraţiunea ca pe un ghem până în punctul de mijloc, unde acestea se unesc. În cazul lui Cezar Petrescu însă, personajele centrale sunt unite de la bun început de călătoria cu trenul, simbol al schimbărilor prin care urmează să treacă fiecare în parte. Ceea ce atrage la acest roman este întocmai modul în care cititorul poate juca Modul de construcţie al naraţiunii este cu totul aparte şi aduce aminte uşor de tehnicile lui Haruki Murakami, care porneşte în două direcţii complet diferite, depănând naraţiunea ca pe un ghem până în punctul de mijloc, unde acestea se unesc. În cazul lui Cezar Petrescu însă, personajele centrale sunt unite de la bun început de călătoria cu trenul, simbol al schimbărilor prin care urmează să treacă fiecare în parte. Ceea ce atrage la acest roman este întocmai modul în care cititorul poate juca rolul de observator avizat şi sesiza legăturile încurcate ale societăţii bucureştene şi schimbările prin care trec personajele, fără a face însă ca evoluţia lor să devină previzibilă. Calea Victoriei nu este deci doar numele faimoasei străzi dintr-un Bucureşti interbelic unde toate bogăţiile sunt evaluate în funcţie de automobil, blănuri, bijuterii şi ceaiuri dansante, ci şi drumul spre succes, încercarea de a evolua şi de a se împlini pe diferite planuri a lui Ion Ozun, Constantin Lipan şi a familiei sale, Mirel Alcaz şi Gică Elefterescu şi ceilalţi.

  9. 5 out of 5

    Andrei

    Un autor extrem de prolific, poate usor subestimat de critica actuala, Cezar Petrescu scrie acest roman abordand aceeasi tema a decaderii sufletului uman precum in "Intunecare". Personajele lui decad intr-un mod aparent inexplicabil, contrastul intre starea lor initial prospera si cea finala, mizera fiind enorm. Aceasta carte, in opinia mea, sufera de putin romantism si de o asemanare cu "Jar' alu lui Rebreanu si de aceea primeste doar 3 stele de la mine, ceea nu inseamn nici pe departe ca e o c Un autor extrem de prolific, poate usor subestimat de critica actuala, Cezar Petrescu scrie acest roman abordand aceeasi tema a decaderii sufletului uman precum in "Intunecare". Personajele lui decad intr-un mod aparent inexplicabil, contrastul intre starea lor initial prospera si cea finala, mizera fiind enorm. Aceasta carte, in opinia mea, sufera de putin romantism si de o asemanare cu "Jar' alu lui Rebreanu si de aceea primeste doar 3 stele de la mine, ceea nu inseamn nici pe departe ca e o carte proasta, dimpotriva!

  10. 4 out of 5

    Ana

    This review has been hidden because it contains spoilers. To view it, click here. Romanul urmareste zbuciumul vietii unei familii provinciale proaspat mutate in Bucuresti. Visurile ascensiunii carieristice si a angrenarii in randurile burghezilor sunt zadarnicite de conflicte sociale, interese politice, anturaje nesanatoase si de parvenitism. Calea Victoriei reprezinta furnicarul vietii cotidiene care impune un standard de trai si eticheta; dar care la urma se dovedeste a fi, in mod simbolic, al Pierzaniei. Romanul face parte din ciclul tematic al lui Cezar Petrescu intitulat Romanul urmareste zbuciumul vietii unei familii provinciale proaspat mutate in Bucuresti. Visurile ascensiunii carieristice si a angrenarii in randurile burghezilor sunt zadarnicite de conflicte sociale, interese politice, anturaje nesanatoase si de parvenitism. Calea Victoriei reprezinta furnicarul vietii cotidiene care impune un standard de trai si eticheta; dar care la urma se dovedeste a fi, in mod simbolic, al Pierzaniei. Romanul face parte din ciclul tematic al lui Cezar Petrescu intitulat “Capitala care ucide”.

  11. 5 out of 5

    Alexandra

    Prea bine scrisă, prea puţin cunoscută şi în continuare de actualitate: minunată radiografie a Bucureştilor interbelici!

  12. 5 out of 5

    Bogdan

    An interesting novel in my opinion. I liked it and the thing that stroked me most was the sensation that the characters were living frenzy lives. It was like they were all hearing in their minds frenetic jazz band so they were all acting accordingly.

  13. 4 out of 5

    Adelina

    Calea Victoriei este romanul unor destine forțate să se adapteze din mers la schimbările pe care le presupune mutarea din provincie în Bucureștiul interbelic. Șezând la masa de scris chiar și 12-14 ore pe zi, Cezar Petrescu a construit în Calea Victoriei tipologii memorabile, în spatele cărora pot fi descoperite fragmente din propria existență. Bucureștiul cu a sa stradă renumită este punctul în jurul căruia par să graviteze cele mai multe dintre personaje și evenimente; în capitolul al doilea î Calea Victoriei este romanul unor destine forțate să se adapteze din mers la schimbările pe care le presupune mutarea din provincie în Bucureștiul interbelic. Șezând la masa de scris chiar și 12-14 ore pe zi, Cezar Petrescu a construit în Calea Victoriei tipologii memorabile, în spatele cărora pot fi descoperite fragmente din propria existență. Bucureștiul cu a sa stradă renumită este punctul în jurul căruia par să graviteze cele mai multe dintre personaje și evenimente; în capitolul al doilea îl cunoaștem pe Bică Tomescu, provincialul ieșit din carapacea naivității. Devenit un șmecheraș care se îmbracă după ultima modă și fumează numai “ Specialitate” , “de la debitul special, Calea Victoriei”, deși nu are niciodată bani, uns cu toate alifiile supraviețuirii, acesta îi destăinuie visătorului Ozun câteva din prețioasele taine ale “Bucureștilor”. Pe Calea Victoriei se fâțâie în parade mașinile scumpe, se înșiră restaurante cu mâncare simandicoasă, se etalează toalete și blazoane. Se împart zâmbete și strângeri de mână de către cei populari și pe val ai momentului, sau se mustăcește răutacios și superficial la adresa celor decăzuți, cum este cazul principelui Anton Mușat. Generoasa capitală îi primește în sânul său ca să guste din desfătările Căii Victoria pe rebelii visători – cum e Costea Lipan, pe superficialii robiți de moda vestimentară – ca Ana Lipan, pe inocenți – ca Sabina, pe drogați, pe nobili sau pe îmbogățiții peste noapte prin șmecherii politice. E loc aici și pentru năzuințe mărunte, dar și pentru ambiții grandioase. Personajele din Calea Victoriei par marcate inevitabil de propriile destine;ele evoluează dramatic în direcția dezrădăcinării, într-un interval temporal relativ scurt – doar câțiva ani. Trezite într-un decor în care principiile de viață de până atunci nu mai au nici valabilitate, nici susținere, se sforțează în exerciții complicate și epuizante de echilibristică.

  14. 5 out of 5

    Naia Pard

    Îi dau cinci stele în speranța de a mai ridica din punctajul pe care îl are. Nu de alta, dar am citit lucruri mult mai neîndemânatic scrise, iar cartea asta dacă nu merită o ridicare pe piedestal, măcar o scoatere de pe raft ar trebui să-i survină. E bună. Nu ai un singur personaj pe care trebuie să te concentrezi, ci în tradiția romanelor cu aspirații psihologice (toți emulii preaiubitului Dostoevsky să se alinieze) sunt mai multe unghiuri de observație, care constituie bucăți, care puse cap la Îi dau cinci stele în speranța de a mai ridica din punctajul pe care îl are. Nu de alta, dar am citit lucruri mult mai neîndemânatic scrise, iar cartea asta dacă nu merită o ridicare pe piedestal, măcar o scoatere de pe raft ar trebui să-i survină. E bună. Nu ai un singur personaj pe care trebuie să te concentrezi, ci în tradiția romanelor cu aspirații psihologice (toți emulii preaiubitului Dostoevsky să se alinieze) sunt mai multe unghiuri de observație, care constituie bucăți, care puse cap la cap, nu dau o imagine de asamblu, dar răspund la minore curiozități. Romanul ar fi avut nevoie de niște perieri ici-colo, pentru că se vede că nu are un fir narativ clar, din care cauză ajunge să se poticnească peste propriile capcane narative (are pretenții de dramatisme, de captare a citorului prin diverse tertipuri destul de des întâlnite la scriitorii începători). Mă voi rezuma la o astfel de recenzie, care zice, de fapt, nimic pentru că așa e în sine și romanul ăsta. Nu îți zice ceva de esență. E delicios dacă vrei o bucată din gustarea de București de început de secol douăzeci, dar dacă vrei discuții despre abandon, obsesii și suflete triste, du-te la Goethe, Schiller, Byron, asta ca să nu spun veșnicul Eminescu. En fin. "I want to be happy!"

  15. 5 out of 5

    Adrian Zamfirescu

    o descriere a societatii bucurestene a anilor 1930 vazuta prin ochii personajor venite din provincie, ințelegem că din Moldova, aceea care cu doar câtiva ani mai înainte susținuse eroic lupta armatei române in Marele Război. Imagine in antiteza cu ceea ce parea o explozie de lumina si bucurie a Bucurestiului. In primele pagini sunt aratate explicit gandurile cu care protagonistii, calatorind cu acelasi tren, dar in locuri diferite strabat drumul spre capitala. Un accident nefericit, sinuciderea u o descriere a societatii bucurestene a anilor 1930 vazuta prin ochii personajor venite din provincie, ințelegem că din Moldova, aceea care cu doar câtiva ani mai înainte susținuse eroic lupta armatei române in Marele Război. Imagine in antiteza cu ceea ce parea o explozie de lumina si bucurie a Bucurestiului. In primele pagini sunt aratate explicit gandurile cu care protagonistii, calatorind cu acelasi tren, dar in locuri diferite strabat drumul spre capitala. Un accident nefericit, sinuciderea unei copile inainte de intrarea in Bucuresti poate ficonsiderat un avertisment rău prevestitor. Paginile romanului poarta cititorul peste un răstimp de patru ani, evenimentele publice, aici incluzănd viata culturala, jurnalistica, politica, justitia si afacerile dubioase strans infășurate cu destinele protagoniștilor. Așa cum suntem obișnuiti cu scriitura autorului, viata nu e cu final fericit, sau, poate ca uneori este o cale....

  16. 5 out of 5

    Liviu

    From my nostalgia reads, another of Cezar Petrescu works that was approved by the communist regime (the author was "on ice" for a while after the communist takeover, but was partly rehabilitated and some of his works reprinted later when he did his kow-tows and even rewritten a little here and there to please his new masters) but one I did not fully enjoy at the time I read it first in the 1980's and I had the same feeling today also. This is a truly bleak tale with few uplifting moments, and wh From my nostalgia reads, another of Cezar Petrescu works that was approved by the communist regime (the author was "on ice" for a while after the communist takeover, but was partly rehabilitated and some of his works reprinted later when he did his kow-tows and even rewritten a little here and there to please his new masters) but one I did not fully enjoy at the time I read it first in the 1980's and I had the same feeling today also. This is a truly bleak tale with few uplifting moments, and while there is nothing wrong with that, the author fails to strike the pitch perfect balance between "I want to throw the book across the room and this is awesome" that Baletul Mechanic achieved (that is another psychologically brutal book btw)

  17. 5 out of 5

    Ella

    Pentru cateva ore m-am pierdut si eu pe Calea Victoriei. Am aspirat la succes, am simtit miresmelor imbietoare, m-am lasat ghidata de pasii marunti care trebuiau parcuri pentru a descoperi firul vietii din acea perioada. Chiar daca romanul nu a fost excelent, tind sa cred ca e o pata de culoare in literatura romana, ceva foarte diferit de celelalte romane ale autorului, precum ,, Fram, ursul polar". Pentru cateva ore m-am pierdut si eu pe Calea Victoriei. Am aspirat la succes, am simtit miresmelor imbietoare, m-am lasat ghidata de pasii marunti care trebuiau parcuri pentru a descoperi firul vietii din acea perioada. Chiar daca romanul nu a fost excelent, tind sa cred ca e o pata de culoare in literatura romana, ceva foarte diferit de celelalte romane ale autorului, precum ,, Fram, ursul polar".

  18. 4 out of 5

    Axel

    It's a great book, could easily be a snapshot of daily life in the Bucharest of the years 1926-1930... And it's not a book that you should easily grab to read unless in a good headspace. Definitely wouldn't recommend this if you want to feel inspired and like life is good. It's a great book, could easily be a snapshot of daily life in the Bucharest of the years 1926-1930... And it's not a book that you should easily grab to read unless in a good headspace. Definitely wouldn't recommend this if you want to feel inspired and like life is good.

  19. 5 out of 5

    Bogdan Ionut

    Calea Victoriei - un malaxor care pervertește până și cele mai pure suflete. Recomand cu drag!

  20. 4 out of 5

    Ema Lupu

    Roman de reflecție asupra personajelor bucureștene ale anilor 1930.

  21. 4 out of 5

    Madalina Badin

    Mi-a placut cartea. Nu stiu de ce, da' mi-a placut mult :)) Mi-a placut cartea. Nu stiu de ce, da' mi-a placut mult :))

  22. 4 out of 5

    Iustina

    O capodoperăăăăă!

  23. 5 out of 5

    Guba

  24. 4 out of 5

    Magda Turcu

  25. 4 out of 5

    Alina Iacob

  26. 5 out of 5

    Laura

  27. 5 out of 5

    Mara

  28. 5 out of 5

    Avram Cristina

  29. 5 out of 5

    Pintea Romina

  30. 5 out of 5

    Alina Coban

Add a review

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading...
We use cookies to give you the best online experience. By using our website you agree to our use of cookies in accordance with our cookie policy.