counter create hit Bucureşti şi Stambul: schiţe din Ungaria, România şi Turcia - Download Free eBook
Hot Best Seller

Bucureşti şi Stambul: schiţe din Ungaria, România şi Turcia

Availability: Ready to download

„În descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K[unisch] povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte, însă, pe pământ nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.“ (Mihai EMI „În descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K[unisch] povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte, însă, pe pământ nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.“ (Mihai EMINESCU) „Un tânăr german, prusian de obârşie, întreprinde în ultimii ani ai deceniului al şaselea al secolului al XIX-lea o călătorie în Orient. Pleacă de la Viena cu vaporul pe Dunăre, se opreşte la Budapesta, atât cât să viziteze oraşul, după care se îndreaptă spre Giurgiu, pe aceeaşi cale de apă, iar apoi cu trăsura, pe drumuri desfundate, pline de noroaie apocaliptice, spre Bucureşti. Zăboveşte aici ceva mai mult, timp în care asistă la o şedinţă de divan, vizitează o mănăstire din apropierea capitalei, se lasă încântat pe Dealul Mitropoliei de vederea oraşului înecat în verdeaţă, cu zecile de cupole ale bisericilor sale scânteind în soare, se plimbă la Şosea, admirând eleganţa lumii bune, frecventează saloanele vremii, uimindu-se de frumuseţea femeilor, remarcă discrepanţa enormă dintre faţa opulentă, mondenă şi occidentală, de «capitală suprarafinată», şi aceea mizeră, murdară şi înapoiată, de «sate îngrămădite unele într-altele» ale aceleiaşi urbe. În fine, de la Galaţi ia vaporul şi porneşte pe mare spre Constantinopol, de aici spre Scutari şi, la urmă, spre Smirna, atras de fabulosul exotic al locurilor visate nostalgic încă din copilăria legănată de basmele Şeherazadei.“ (Viorica NIŞCOV) „Prima impresie pe care Moldo-Valahia o face asupra străinului este tristă. Şesuri întinse, necultivate, fără şosele, fără sate. Ici-colo, se înalţă câte o movilă de pământ din care se iţeşte, uitându-se plin de curiozitate, un ţigan oacheş; ici-colo zăreşti câte o cocioabă făcută din pământ şi crengi, în faţa uşii căreia câţiva copii goi de valahi se tăvălesc în murdăria care nu le mai poate face nici un rău. O fântână de lemn la care se pot adăpa caii alcătuieşte hanul, o herghelie păscând liberă, staţia de poştă. Ai sentimentul că ai trecut de hotarul civilizaţiei, şi aşa şi este... Dar caracterul poporului e bun... Cu cât îi cunoşti mai bine pe români, cu atât îţi dai mai bine seama de fondul nealterat al caracterului poporului lor. Blândeţea lor nevinovată, docilitatea pe care o manifestă faţă de toţi cei sus-puşi, cu toate că din partea acestora nu le-a venit adesea nimic bun şi nu o dată doar împilări, precum şi nesfârşita sărăcie a acestor oameni au ceva mişcător... Pământul e admirabil, caracterul poporului, iniţial bun – unde trebuie căutată pricina acestei mizerii pretutindeni vizibile, a acestei degenerări sociale şi politice? Poate în trecutul istoric al acestor ţări?“ (Richard KUNISCH)


Compare

„În descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K[unisch] povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte, însă, pe pământ nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.“ (Mihai EMI „În descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K[unisch] povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte, însă, pe pământ nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.“ (Mihai EMINESCU) „Un tânăr german, prusian de obârşie, întreprinde în ultimii ani ai deceniului al şaselea al secolului al XIX-lea o călătorie în Orient. Pleacă de la Viena cu vaporul pe Dunăre, se opreşte la Budapesta, atât cât să viziteze oraşul, după care se îndreaptă spre Giurgiu, pe aceeaşi cale de apă, iar apoi cu trăsura, pe drumuri desfundate, pline de noroaie apocaliptice, spre Bucureşti. Zăboveşte aici ceva mai mult, timp în care asistă la o şedinţă de divan, vizitează o mănăstire din apropierea capitalei, se lasă încântat pe Dealul Mitropoliei de vederea oraşului înecat în verdeaţă, cu zecile de cupole ale bisericilor sale scânteind în soare, se plimbă la Şosea, admirând eleganţa lumii bune, frecventează saloanele vremii, uimindu-se de frumuseţea femeilor, remarcă discrepanţa enormă dintre faţa opulentă, mondenă şi occidentală, de «capitală suprarafinată», şi aceea mizeră, murdară şi înapoiată, de «sate îngrămădite unele într-altele» ale aceleiaşi urbe. În fine, de la Galaţi ia vaporul şi porneşte pe mare spre Constantinopol, de aici spre Scutari şi, la urmă, spre Smirna, atras de fabulosul exotic al locurilor visate nostalgic încă din copilăria legănată de basmele Şeherazadei.“ (Viorica NIŞCOV) „Prima impresie pe care Moldo-Valahia o face asupra străinului este tristă. Şesuri întinse, necultivate, fără şosele, fără sate. Ici-colo, se înalţă câte o movilă de pământ din care se iţeşte, uitându-se plin de curiozitate, un ţigan oacheş; ici-colo zăreşti câte o cocioabă făcută din pământ şi crengi, în faţa uşii căreia câţiva copii goi de valahi se tăvălesc în murdăria care nu le mai poate face nici un rău. O fântână de lemn la care se pot adăpa caii alcătuieşte hanul, o herghelie păscând liberă, staţia de poştă. Ai sentimentul că ai trecut de hotarul civilizaţiei, şi aşa şi este... Dar caracterul poporului e bun... Cu cât îi cunoşti mai bine pe români, cu atât îţi dai mai bine seama de fondul nealterat al caracterului poporului lor. Blândeţea lor nevinovată, docilitatea pe care o manifestă faţă de toţi cei sus-puşi, cu toate că din partea acestora nu le-a venit adesea nimic bun şi nu o dată doar împilări, precum şi nesfârşita sărăcie a acestor oameni au ceva mişcător... Pământul e admirabil, caracterul poporului, iniţial bun – unde trebuie căutată pricina acestei mizerii pretutindeni vizibile, a acestei degenerări sociale şi politice? Poate în trecutul istoric al acestor ţări?“ (Richard KUNISCH)

41 review for Bucureşti şi Stambul: schiţe din Ungaria, România şi Turcia

  1. 4 out of 5

    Nick_popa

    O carte mare, cred ca putin cunoscuta, dar care merita toata atentia noastra. E vorba de calatoria prin Balcani a neamtului Richard Kunisch, redata excelenta in romana de traducatoarea Viorica Niscov. Este cartea cea mai frumoasa pe care am citit-o de cand a inceput pandemia, singura prin care am calatorit in timp prin Ungaria (putin), Romania (doar in sudul tarii) si prin Stambulul de fin de siecle. 3 in 1, super oferta! :) Prefer sa las cateva citate sa vorbeasca de la sine: Ce fatalitate apasă O carte mare, cred ca putin cunoscuta, dar care merita toata atentia noastra. E vorba de calatoria prin Balcani a neamtului Richard Kunisch, redata excelenta in romana de traducatoarea Viorica Niscov. Este cartea cea mai frumoasa pe care am citit-o de cand a inceput pandemia, singura prin care am calatorit in timp prin Ungaria (putin), Romania (doar in sudul tarii) si prin Stambulul de fin de siecle. 3 in 1, super oferta! :) Prefer sa las cateva citate sa vorbeasca de la sine: Ce fatalitate apasă asupra acestui popor? Oare când va veni vremea mântuirii sale? Lasă deoparte întrebările la care nimeni nu poate răspunde. Uită- te în jur! Eşti în capitală, în Bucureşti, în oraşul strălucirii europene şi al fastului asiatic, în oraşul sărbătorilor şi al plăcerii fremătătoare! Auzi sunetele muzicii ţigăneşti? Lasă trecutul, să vină viitorul când, într- un prezent strălucitor, frumuseţea şi iubirea vor împleti, în chip veşnic nou, cununa de roze. Multe a îndurat acest popor, multe va mai îndura încă. Un lucru în schimb i- a dăruit cerul: voioşia nepieritoare şi o viaţă bogată, fierbinte. Prost hrăniţi şi prost îmbrăcaţi, locuitorii nu sunt obişnuiţi să lucreze pentru un viitor îndepărtat, despre care nu ştiu dacă le va aparţine. Am ajuns. Aici e Orşova, unde vom poposi câteva ceasuri. Case şi căsuţe, când mai apropiate, când mai îndepărtate unele de altele, se întind de- a lungul fluviului şi se îngrămădesc una peste alta pe terasa muntoasă care se lasă povârnit spre Dunăre. Fel de fel de chipuri la mal şi pe cărările muntoase: armeni cu turbane colorate, haină şi pantalon larg, de cele mai multe ori albastru; ţărănci valahe, peste cămaşă, doar de la mijloc în jos o fustă de in, deasupra drept podoabă fâşii roşii atârnând de brâul din aceeaşi culoare, de păr, prinsă o basma; ţigani tuciurii, pe jumătate dezbrăcaţi; ici- colo câte un turc, păşind agale, în mână cu însoţitorul său credincios, ciubucul. La mijloc, soldaţi valahi, în faţa posturilor lor, cu uniforme pe model prusac, călători cu tartan şi sac de drum, funcţionarii de agenţii austriece. Un haos de naţiuni şi porturi, de obiceiuri şi graiuri cum numai Orientul poate da la iveală. Căci Orientul aici începe; O cofetărie seamănă cu o dugheană de iarmaroc, al cărei perete din spate dă în încăperile în care se prepară dulciurile. În faţă, pe masa dughenei, se află o ofertă bogată de cofeturi, dulceţuri din fructe şi petale de flori, băuturi răcoritoare ş.a. În toate aceste lucruri, orientalul nu-şi găseşte perechea în Europa. Modurile sale de preparare sunt secrete. Cel mai mult îi place să aleagă flori şi fructe, pe care mai apoi arta lui le preface în cofeturi aromate; găseşti astfel adesea petale de trandafir care şi-au păstrat culoa- rea şi mireasma şi care au devenit totuşi o substanţă dulce şi gustoasă. Pe masă se aflau păhărele mici, pline cu un sirop de zahăr solidificat, de culoare trandafirie. Cu un astfel de păhărel s-a dus negustorul în camera alăturată şi s-a întors cu un pahar mare în care era dizolvat în apă conţinutul primului. Pe arşiţă, şerbetul este cea mai răcoritoare băutură; are gust de suc de portocale, zahăr, apă de trandafiri, dar se poate prepara şi în alte feluri. Am mai mâncat şi dulceaţă de fistic, în care fructele îşi păstraseră frăgezimea şi moliciunea, şi m-am minunat de suma mică de bani care mi s-a cerut. Nici masa de prânz nu costase mai mult de câţiva piaştri (groşi). Restul zilei l-am pe- trecut, într-o atmosferă cu adevărat orientală, visând la soare, cu o ceaşcă de cafea şi o pipă alături. Nu e o apariţie din raiul Profetului, ci doar o „fiică a colbului“. Dar miraculos de frumoase sunt aceste copile ale colbului! Ochii ei strălucesc ca şi cum o rază de soare s- ar fi pierdut în ei şi n- ar mai putea părăsi temniţa frumoasă. Pe lângă acest foc negru, cât de palidă e strălucirea smaragdelor şi a safirelor care se leagănă în urechile delicate, care prind degetele subţiri, care înconjoară cu un cerc de aur glezna dezvelită. În jurul coapselor rotunde, elastice, se mulează un şal de purpură moale, mătase moale, colorată, curge în valuri, ascunzând şi trădând membrele a căror frumuseţe întunecată a înflorit sub soarele Arabiei. Poeţii Răsăritului relatează povestea îngerilor Harut şi Marut. Ei erau favoriţii lui Allah, dar o femeie, Anahid, mai frumoasă decât huriile din rai, i- a împins la cădere. Spre a o avea, ei i- au pus la picioare toată puterea şi înţelepciunea lor, dar ea, rece ca diamantul luminos, s- a înălţat la cer, mulţumită cuvintelor talis - manice învăţate de la îngeri, şi a fost strămutată pe Luceafărul de dimineaţă, unde conduce hora aştrilor, cân tând din lira ale cărei corzi sunt raze de soare. Harut şi Marut însă, cu lanţuri la picioare, atârnă spânzuraţi până la Judecata de Apoi în fântâna din Babilon, unde îi învaţă pe oameni vrăjitoria.

  2. 4 out of 5

    Sorin Hadârcă

    Poftim un blogger german din 1861: Kunisch face uz de stereotipuri și abuz de clișee (Ești curios? Urmează-mă!), dar toate astea-s pardonabile căci e vorba de stereotipurile unui occidental din sec. XIX - ce poate fi mai obiectiv pentru studierea imaginarului colectiv din acea vreme? Mai ales că genul ales - jurnalul de călătorie - era în plină vogă, astfel încât unele aventuri au fost vădit ficționalizate spre satisfacția consumatorilor.

  3. 5 out of 5

    Alex.Rosetti

    A meritat citită cartea, măcar ptr basmul "Fata din grădina de aur", după care s-a inspirat Eminescu pentru poemul "Luceafărul" ... A meritat citită cartea, măcar ptr basmul "Fata din grădina de aur", după care s-a inspirat Eminescu pentru poemul "Luceafărul" ...

  4. 4 out of 5

    Mircea Poeana

    Un poem despre farmecul si metehnele Balcanilor, o istorie la fel de actuala ca prezentul incert al romanilor care rezista eroic de sute si sute de ani, cultivandu-si cu migala defectele mortale.

  5. 5 out of 5

    Cristian China birta

    Părerea mea în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din seria #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2018/10... Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/ Părerea mea în recenzia video pe care am făcut-o cărții în acest episod din seria #RaftulLuiChinezu https://cristianchinabirta.ro/2018/10... Iar pentru toate recenziile cărților pe care le-am citit, vezi secțiunea specială de pe blog https://cristianchinabirta.ro/tag/carti/

  6. 4 out of 5

    Alexandra Popescu

  7. 4 out of 5

    Dan Nitu

  8. 5 out of 5

    Flaviu Muica

  9. 5 out of 5

    Andreea

  10. 4 out of 5

    Catalin

  11. 4 out of 5

    Alexandru Truşcan

  12. 5 out of 5

    Gubi

  13. 4 out of 5

    Cosmin

  14. 4 out of 5

    luk

  15. 5 out of 5

    Sorina

  16. 5 out of 5

    Alexandra Ciceoi (Dascal)

  17. 4 out of 5

    Andreea

  18. 5 out of 5

    Laura

  19. 5 out of 5

    George Soare

  20. 5 out of 5

    Oana Dobrican

  21. 4 out of 5

    Delia

  22. 5 out of 5

    Florentina Ulmeanu Enea

  23. 4 out of 5

    Ioana

  24. 4 out of 5

    Ioana Voinescu

  25. 4 out of 5

    Ivonna

  26. 5 out of 5

    Marian Ciufu

  27. 5 out of 5

    Burghilă Tincuţa

  28. 5 out of 5

    Tudor Mihăilescu

  29. 4 out of 5

    Adina

  30. 4 out of 5

    Hans Europa

  31. 5 out of 5

    Andreea R

  32. 5 out of 5

    Mihaela

  33. 5 out of 5

    Ioana

  34. 5 out of 5

    Sarah

  35. 4 out of 5

    David Ioan

  36. 4 out of 5

    George Daniel Stefan

  37. 4 out of 5

    Andreea

  38. 5 out of 5

    Anne Marie

  39. 5 out of 5

    Alexandra

  40. 4 out of 5

    Ivona

  41. 4 out of 5

    Oana

Add a review

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading...
We use cookies to give you the best online experience. By using our website you agree to our use of cookies in accordance with our cookie policy.