counter create hit Trei ani în România: 1870-1873 - Download Free eBook
Ads Banner
Hot Best Seller

Trei ani în România: 1870-1873

Availability: Ready to download

România lui Caragiale văzută prin ochii unui englez Pentru cititorul de azi, una dintre cele mai surprinzătoare întâlniri pe care le prilejuiește acest volum este imaginea României lui Caragiale văzute prin ochii unui englez. Este o Românie care iese din amorțeala Răsăritului și se îndreaptă grăbită spre Europa progresului, o Românie cu pașii nesiguri, dar care gesticulează România lui Caragiale văzută prin ochii unui englez Pentru cititorul de azi, una dintre cele mai surprinzătoare întâlniri pe care le prilejuiește acest volum este imaginea României lui Caragiale văzute prin ochii unui englez. Este o Românie care iese din amorțeala Răsăritului și se îndreaptă grăbită spre Europa progresului, o Românie cu pașii nesiguri, dar care gesticulează exuberant, însuflețită de un entuziasm copilăresc. Englezul nostru ajunge aici la puțină vreme după ce se stinge vacarmul revoluției de la Ploiești, pe care o pomenește în câteva rânduri. Este un obișnuit al Teatrului Național — unde tânărul republican Caragiale funcționează ca sufleur — și se lasă prins în vâltoarea carnavalurilor și a încăierărilor de galerie. Înregistrează spectacolul grotesc al duelurilor între spadasinii de ocazie care se luptă pentru o birjă de față cu damele. Contemplă forfota amploaiaților și ofițerimii mărunte care-și zăngăne săbiile la promenadă pe caldarâmul plin de gropi. Se răcorește cu o bere în grădinile de vară, vrăjit de muzica lăutarilor, cot la cot cu vreun jupân Dumitrache. Se amestecă în zarva și mulțimea de la târgul Moșilor. Admiră caleașca principelui Carol și a principesei Elisabeta la Șosea. Și, desigur, petrece o noapte la stabilimentul central din Ploiești, în atmosfera colbuită și sordidă pe care o știm prea bine din „Grand Hôtel Victoria Română“. Dincolo de pitorescul burgheziei române care abia lepădase giubeaua și încerca să se deprindă cu straiul nemțesc, descrierile lui J.W. Ozanne alcătuiesc una dintre puținele cărți dedicate de un străin României în secolul al XIX-lea și ne pun în fața ochilor un tablou întreg și precis desenat al țării și oamenilor dinaintea Războiului de Independență. „Bucureştiul este paradisul negustorilor. A cui e şareta cu blazon princiar pe uşile minunat lăcuite, cu vizitiu şi rândaş în livrele de fir? Ale cui sunt panaşele care se-apleacă într-o parte şi-ntr-alta, ai cui sunt aceşti bidivii impunători? Frumoasa domniţă şi cele două încântătoare însoţitoare gătite după ultima modă a Parisului a cui inimă o înseninează cu zâmbetele lor luminoase? Toate acestea sunt familia, caii şi lacheii negustorului a cărui prăvălie e împodobită cu o firmă nemurindu-l pe vestitul împărat Traian… Aşa cum am mai spus, toţi cei care aspiră la un rang nobiliar se folosesc de titlul de prinţ, şi e amuzant să vezi cum aceşti petits boyards şi negustori îi imită pe aristocraţi atunci când merg, la rândul lor, în străinătate. Într-o zi, la Viena, mi s-a relatat că un mare prinţ valah stătea în acelaşi hotel cu mine. Căutând să aflu mai multe, am descoperit că era vorba despre un cizmar bogat.“


Compare
Ads Banner

România lui Caragiale văzută prin ochii unui englez Pentru cititorul de azi, una dintre cele mai surprinzătoare întâlniri pe care le prilejuiește acest volum este imaginea României lui Caragiale văzute prin ochii unui englez. Este o Românie care iese din amorțeala Răsăritului și se îndreaptă grăbită spre Europa progresului, o Românie cu pașii nesiguri, dar care gesticulează România lui Caragiale văzută prin ochii unui englez Pentru cititorul de azi, una dintre cele mai surprinzătoare întâlniri pe care le prilejuiește acest volum este imaginea României lui Caragiale văzute prin ochii unui englez. Este o Românie care iese din amorțeala Răsăritului și se îndreaptă grăbită spre Europa progresului, o Românie cu pașii nesiguri, dar care gesticulează exuberant, însuflețită de un entuziasm copilăresc. Englezul nostru ajunge aici la puțină vreme după ce se stinge vacarmul revoluției de la Ploiești, pe care o pomenește în câteva rânduri. Este un obișnuit al Teatrului Național — unde tânărul republican Caragiale funcționează ca sufleur — și se lasă prins în vâltoarea carnavalurilor și a încăierărilor de galerie. Înregistrează spectacolul grotesc al duelurilor între spadasinii de ocazie care se luptă pentru o birjă de față cu damele. Contemplă forfota amploaiaților și ofițerimii mărunte care-și zăngăne săbiile la promenadă pe caldarâmul plin de gropi. Se răcorește cu o bere în grădinile de vară, vrăjit de muzica lăutarilor, cot la cot cu vreun jupân Dumitrache. Se amestecă în zarva și mulțimea de la târgul Moșilor. Admiră caleașca principelui Carol și a principesei Elisabeta la Șosea. Și, desigur, petrece o noapte la stabilimentul central din Ploiești, în atmosfera colbuită și sordidă pe care o știm prea bine din „Grand Hôtel Victoria Română“. Dincolo de pitorescul burgheziei române care abia lepădase giubeaua și încerca să se deprindă cu straiul nemțesc, descrierile lui J.W. Ozanne alcătuiesc una dintre puținele cărți dedicate de un străin României în secolul al XIX-lea și ne pun în fața ochilor un tablou întreg și precis desenat al țării și oamenilor dinaintea Războiului de Independență. „Bucureştiul este paradisul negustorilor. A cui e şareta cu blazon princiar pe uşile minunat lăcuite, cu vizitiu şi rândaş în livrele de fir? Ale cui sunt panaşele care se-apleacă într-o parte şi-ntr-alta, ai cui sunt aceşti bidivii impunători? Frumoasa domniţă şi cele două încântătoare însoţitoare gătite după ultima modă a Parisului a cui inimă o înseninează cu zâmbetele lor luminoase? Toate acestea sunt familia, caii şi lacheii negustorului a cărui prăvălie e împodobită cu o firmă nemurindu-l pe vestitul împărat Traian… Aşa cum am mai spus, toţi cei care aspiră la un rang nobiliar se folosesc de titlul de prinţ, şi e amuzant să vezi cum aceşti petits boyards şi negustori îi imită pe aristocraţi atunci când merg, la rândul lor, în străinătate. Într-o zi, la Viena, mi s-a relatat că un mare prinţ valah stătea în acelaşi hotel cu mine. Căutând să aflu mai multe, am descoperit că era vorba despre un cizmar bogat.“

30 review for Trei ani în România: 1870-1873

  1. 4 out of 5

    Gruia

    Multe anecdote despre viața din Bucureștiul de la 1870. E amuzant/enervant cum se poziționează politic autorul față de opțiunile României de atunci - englezii îi susțineau pe otomani, iar el consideră o trădare ieșirea Principatelor de sub suzeranitatea turcească. Cartea e scurtă, păcălește prin grosime pentru că editorul a ales o hârtie groasă - are numai 170 de pagini, deși pare de vreo 300. Mai are și niște umplutură din observații statistice, culese din observațiile altor autori străini, la c Multe anecdote despre viața din Bucureștiul de la 1870. E amuzant/enervant cum se poziționează politic autorul față de opțiunile României de atunci - englezii îi susțineau pe otomani, iar el consideră o trădare ieșirea Principatelor de sub suzeranitatea turcească. Cartea e scurtă, păcălește prin grosime pentru că editorul a ales o hârtie groasă - are numai 170 de pagini, deși pare de vreo 300. Mai are și niște umplutură din observații statistice, culese din observațiile altor autori străini, la care se putea renunța.

  2. 4 out of 5

    Alexandru Ionicescu

    Dincolo de (unele, destule) inexactitățile istorice și de câteva aprecieri eronate -previziuni și pronosticuri de viitor - cartea reprezintă poza pe care un observator străin o face României anilor 1870-1873. Nu consistență și precizie istorice, deci, ci încercarea de a surprinde oameni și locuri, obiceiuri și stări de spirit este ceea ce ne propune acest mic “ghid de popularizare” a României moderne. Un ghid, trebuie spus, destinat publicului larg britanic.

  3. 4 out of 5

    Răzvan

    O carte decentă, dar marcata de subiectivitatea viziunii engleze vizavi de Imperiul Otoman, spre final în special. Cu o atitudine părtinitoare, autorul condamnă România pentru că a ales sa lupte de partea Rusiei contra Imperiului Otoman pentru a-și obține independența în loc sa aleagă să rămână sub suzeranitate otomană, fiind plătitoare de tribut și neavând posibilitatea de a încheia tratate internaționale cu alte state. Mai apoi, afirmă că unirea Transilvaniei cu România ar fi "o greșeală irepa O carte decentă, dar marcata de subiectivitatea viziunii engleze vizavi de Imperiul Otoman, spre final în special. Cu o atitudine părtinitoare, autorul condamnă România pentru că a ales sa lupte de partea Rusiei contra Imperiului Otoman pentru a-și obține independența în loc sa aleagă să rămână sub suzeranitate otomană, fiind plătitoare de tribut și neavând posibilitatea de a încheia tratate internaționale cu alte state. Mai apoi, afirmă că unirea Transilvaniei cu România ar fi "o greșeală ireparabilă", asta deși în Transilvania trăiau milioane de români care aveau dreptul de a se uni cu patria-mamă și de a fi tratați egali în raport cu orice alt cetățean, indiferent de etnie sau religie. Per total, este o carte care îți oferă o perspectivă asupra societății românești și a obiceiurilor ei văzută prin ochii unui străin, însă părerile cu privire la războiul ruso-româno-tuc nu trebuie luate neapărat ca atare, subiectivismul specific englezilor care voiau păstrarea Imperiului Otoman fiind evident.

  4. 5 out of 5

    Ilie Iordache

    Romania privită prin ochii unui observator obiectiv pare fermecătoare prin tot ce are de oferit natura, dar înșelătoare prin ce are de oferit omul, in special omul politic. Carol I este înfierat, strategia României din războiul ruso-turc este aspru criticată iar loialitatea noastră pusa la îndoiala. Pentru mine a fost că un telescop de privit în trecut, dar lentilele par puțin aburite. Nu a reușit să satisfacă pe deplin curiozitatea istorică.

  5. 5 out of 5

    Iulia

    Ma asteptam la mai multe anecdote sau istorii personale legate de Romania.

  6. 4 out of 5

    Cătălina Mihaela

  7. 5 out of 5

    Silviu Popescu

  8. 4 out of 5

    Ilie

  9. 5 out of 5

    Marcel

  10. 4 out of 5

    Bica

  11. 5 out of 5

    George Daniel Stefan

  12. 4 out of 5

    Oana Constantin

  13. 5 out of 5

    Dragos C Butuzea

  14. 5 out of 5

    Octavian Pana

  15. 4 out of 5

    Bbubu3731

  16. 4 out of 5

    Diana Dumitrascu

  17. 4 out of 5

    Laura

  18. 4 out of 5

    Adrian Florea

  19. 5 out of 5

    Ovidiu-Cristian Suatean

  20. 4 out of 5

    Mădălina Iamandei

  21. 4 out of 5

    Radu Vasilache

  22. 4 out of 5

    luk

  23. 4 out of 5

    Docleanu Ioan

  24. 4 out of 5

    Raluca Orza

  25. 5 out of 5

    George Georgescu

  26. 5 out of 5

    Bogdan Uzum

  27. 4 out of 5

    Nicoleta Letiţia

  28. 5 out of 5

    Adrian Duma

  29. 5 out of 5

    Gubi

  30. 5 out of 5

    Dan Nitu

Add a review

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading...
We use cookies to give you the best online experience. By using our website you agree to our use of cookies in accordance with our cookie policy.