counter create hit Éducation européenne / La vie devant soi - Download Free eBook
Ads Banner
Hot Best Seller

Éducation européenne / La vie devant soi

Availability: Ready to download

Educação europeia é o primeiro romance publicado de Romain Gary, escrito ainda durante a guerra, quando Gary era navegador da esquadrilha Lorraine das Forças Francesas Livres, foi publicado em 1945 e ganhou o Prémio dos Críticos. Classificado por Maurice Nadeau como «o romance» da Resistência, foi traduzido para 27 línguas. Educação europeia narra a história de um jovem ado Educação europeia é o primeiro romance publicado de Romain Gary, escrito ainda durante a guerra, quando Gary era navegador da esquadrilha Lorraine das Forças Francesas Livres, foi publicado em 1945 e ganhou o Prémio dos Críticos. Classificado por Maurice Nadeau como «o romance» da Resistência, foi traduzido para 27 línguas. Educação europeia narra a história de um jovem adolescente lituano polaco de 14 anos, Janek Twardowski, que vive refugiado na floresta e se junta a um grupo partisan para sobreviver e lutar contra a ocupação nazi. Neste conto moral, cruel e otimista, Janek conhecerá o frio, a fome, a traição e a morte, mas também o amor, junto da sua jovem amiga Zosia. Como diz o chefe partisan Dobranski, «a Europa teve sempre as melhores e mais belas universidades (…), elas foram o berço da civilização (…) mas há também uma outra educação europeia, a que recebemos hoje: os pelotões de execução, a escravatura, a tortura, a violação - a destruição de tudo o que torna a vida bela. É a hora das trevas.» Com os seus camaradas de infortúnio, a sua simplicidade e generosidade, Janek aprenderá o valor da amizade e a crença no Homem.


Compare
Ads Banner

Educação europeia é o primeiro romance publicado de Romain Gary, escrito ainda durante a guerra, quando Gary era navegador da esquadrilha Lorraine das Forças Francesas Livres, foi publicado em 1945 e ganhou o Prémio dos Críticos. Classificado por Maurice Nadeau como «o romance» da Resistência, foi traduzido para 27 línguas. Educação europeia narra a história de um jovem ado Educação europeia é o primeiro romance publicado de Romain Gary, escrito ainda durante a guerra, quando Gary era navegador da esquadrilha Lorraine das Forças Francesas Livres, foi publicado em 1945 e ganhou o Prémio dos Críticos. Classificado por Maurice Nadeau como «o romance» da Resistência, foi traduzido para 27 línguas. Educação europeia narra a história de um jovem adolescente lituano polaco de 14 anos, Janek Twardowski, que vive refugiado na floresta e se junta a um grupo partisan para sobreviver e lutar contra a ocupação nazi. Neste conto moral, cruel e otimista, Janek conhecerá o frio, a fome, a traição e a morte, mas também o amor, junto da sua jovem amiga Zosia. Como diz o chefe partisan Dobranski, «a Europa teve sempre as melhores e mais belas universidades (…), elas foram o berço da civilização (…) mas há também uma outra educação europeia, a que recebemos hoje: os pelotões de execução, a escravatura, a tortura, a violação - a destruição de tudo o que torna a vida bela. É a hora das trevas.» Com os seus camaradas de infortúnio, a sua simplicidade e generosidade, Janek aprenderá o valor da amizade e a crença no Homem.

30 review for Éducation européenne / La vie devant soi

  1. 4 out of 5

    Marius Citește

    Roman de război și totodată psihologic, "Educație europeană", este prima operă literară a lui Romain Gary și relatează povestea unui băiat de numai cincisprezece ani, Janek, ce se alătură unui grup de partizani. Cu toții se ascundeau în gropi adânc săpate într-o pădure aproape de Vilnius, îndurând frigul și foamea în timpul celui de-al doilea Război Mondial și având ca scop sabotarea acțiunilor naziste. Deși titlul ar putea trimite la ideea unei educații prin studiu în universități europene de re Roman de război și totodată psihologic, "Educație europeană", este prima operă literară a lui Romain Gary și relatează povestea unui băiat de numai cincisprezece ani, Janek, ce se alătură unui grup de partizani. Cu toții se ascundeau în gropi adânc săpate într-o pădure aproape de Vilnius, îndurând frigul și foamea în timpul celui de-al doilea Război Mondial și având ca scop sabotarea acțiunilor naziste. Deși titlul ar putea trimite la ideea unei educații prin studiu în universități europene de renume, romanul reflectă de fapt cum războiul și ororile sale influențează natura umană și cum educația este una crudă, în tranșee, nu pe băncile școlilor. Și astfel cititorul asistă la torturi, masacre, violuri și chiar execuții. Personajele încearcă să-și traseze idealul unei Europe postbelice pe muzica lui Chopin ascultând în jurul focului, în nopțile cu lună plină textele studentului Dobranski. Aceste texte nu sunt altceva decât povești în poveste adunate sub numele "Educație europeană"(de unde și titlul volumului) și reprezintă o formă de evadare din calea realității atroce a războiului. Totul se derulează având pe fundal zgomotul crâncen al bătăliei decisive de la Stalingrad, dar și speranța care curge peste Volga și este pe buzele tuturor, făcând ca spectrul războiului să dispară. Prin maniera sa realistă de a ne oferi un roman crud dar optimist, Gary reușește să atragă atenția și să mențină viu interesul cititorului.

  2. 4 out of 5

    Alison

    Voici un livre que je lis et relis, que je chéris autant que la vie. En étant une lectrice qui préfère des romans philosophiques à la Proust ou à la Beauvoir, je ne peux empêcher le coup de foudre pour Momo et son monde à lui qui me frappe chaque fois que je prends ce bouquin entre mes mains. Les belles contortions linguistiques et les pérégrinations diverses et inspirées qu'entreprennent les auteurs que j'ai l'habitude de lire (même Patrick Chamoiseau dans le domaine de la littérature post-colon Voici un livre que je lis et relis, que je chéris autant que la vie. En étant une lectrice qui préfère des romans philosophiques à la Proust ou à la Beauvoir, je ne peux empêcher le coup de foudre pour Momo et son monde à lui qui me frappe chaque fois que je prends ce bouquin entre mes mains. Les belles contortions linguistiques et les pérégrinations diverses et inspirées qu'entreprennent les auteurs que j'ai l'habitude de lire (même Patrick Chamoiseau dans le domaine de la littérature post-coloniale) ne sauraient être à la hauteur des expressions pures et simples que Gary donne à son narrateur Momo. Ce que j'apprécie le plus dans ce livre, c'est la sincérité absolue des personnages. Ils possèdent la qualité à laquelle Baudelaire semblait aspirer dans Fusées: mon coeur mis à nu; Momo en particulier n'a honte de rien, renverse la vapeur de toutes les conventions sociales qui servent parfois des buts nobles mais qui finissent par nous étrangler, et s'épanouit dans sa façon à lui. Il aime presque tout dans la vie - l'appartement de merde, Madame Rosa hébétée, le vendeur ambulant aveugle, les poèmes de Victor Hugo, son parapluie-ami... Il aime à travers les limites du temps, des langues, de la géographie, de la religion, et de l'indentité. Malgré la grossièreté du roman, Gary arrive à créer un univers fictionnel qui est poignant, poétique, et pétillant de vie. Ce n'est la beauté ni des mots, ni des rencontres, ni des réflexions que j'admire tant dans ce récit. Le génie de Momo, Rosa, et compagnie, c'est qu'ils montrent tous à quel point nous sommes fait pour aimer, que notre existence in ipso est fait d'amour, même dans les circonstances les plus affreuses ou affolées. L'idéalisme de ce roman n'est pas naïf - il a été obtenu des les recoins les plus sombres de l'existence humaine. Quand j'imagine qu'il y a d'autres Momos dans le monde qui risquent d'être dépossédés de leur droit d'exister, d'être nés, d'être aimés et aimer aussi, je me mets à cantonner comme Monsieur Hamil. Comme lui, je me fuis au caravanes issues du déserts qui avancent lentement parce qu'elles transportent l'éternité. Ce roman s'emparent lentement, délicatement, de moi, car lui aussi transporte l'éternité. Qu'il m'emmène avec lui.

  3. 5 out of 5

    Quân Khuê

    Review này dành cho Éducation Européenne, bản dịch tiếng Việt của Lê Vui NXB Thuận Hóa in năm 1989 là Bao người chờ đợi. Romain Gary viết cuốn này xong năm 1943, tức là trước cả kết thúc chiến tranh thế giới thứ hai. Đây là câu chuyện về những người du kích Ba Lan trong chiến tranh thế giới thứ hai, trốn tránh trong rừng, và chiến đấu chống lại phát xít Đức. Cuốn sách không tập trung vào cuộc chiến đấu, mà thiên về mô tả cuộc đời của những người du kích ấy. Không có một nhân vật trung tâm, tuy n Review này dành cho Éducation Européenne, bản dịch tiếng Việt của Lê Vui NXB Thuận Hóa in năm 1989 là Bao người chờ đợi. Romain Gary viết cuốn này xong năm 1943, tức là trước cả kết thúc chiến tranh thế giới thứ hai. Đây là câu chuyện về những người du kích Ba Lan trong chiến tranh thế giới thứ hai, trốn tránh trong rừng, và chiến đấu chống lại phát xít Đức. Cuốn sách không tập trung vào cuộc chiến đấu, mà thiên về mô tả cuộc đời của những người du kích ấy. Không có một nhân vật trung tâm, tuy nhiên có thể nói cậu thiếu niên 14 tuổi Janek được dành nhiều đất nhất. Con trai của một bác sĩ, cậu được cha mẹ cho trốn trong rừng để tránh số phận của hai người anh trai. Cậu mau chóng nhận thấy cha sẽ không bao giờ quay lại chỗ trốn của mình trong rừng. Cậu ở lại, sống bằng tình yêu dành cho những bản nhạc, niềm hy vọng về chiến thắng của trận Stalingrad, và tình yêu của cô bé 15 tuổi Zosia. Quanh cậu, là những số phận khác, bằng những cách khác nhau trải nghiệm cái gọi là "giáo dục châu Âu": đói, lạnh, giết chóc. Văn của Romain Gary, tuy đọc qua bản dịch, lúc nào cũng cảm động.

  4. 5 out of 5

    Luba Moshcovich

    A gem!!!! Only a virtuoso like Romain can describe the the affinity of human soul trapped in miserable conditions but yet living the life to its fullest and cherishing every little moment of it.

  5. 5 out of 5

    Cărți și călătorii

    Ce m-a impresionat chiar înainte să încep romanul a fost biografia autorului: lituanian de origine, a studiat Dreptul la Paris, a pilotat avioane în cadrul Forței Aeriene Franceze, a luptat în Europa și Africa de Nord în Al Doilea Război Mondial, a fost un diplomat și scriitor de succes. După ce a câștigat premiul Goncourt pentru romanul Rădăcinile cerului, a reușit să-l mai câștige o dată, sub pseudonimul Emile Ajar, pentru romanul de față. Abia după sinuciderea sa (din cauza depresiei!) s-a af Ce m-a impresionat chiar înainte să încep romanul a fost biografia autorului: lituanian de origine, a studiat Dreptul la Paris, a pilotat avioane în cadrul Forței Aeriene Franceze, a luptat în Europa și Africa de Nord în Al Doilea Război Mondial, a fost un diplomat și scriitor de succes. După ce a câștigat premiul Goncourt pentru romanul Rădăcinile cerului, a reușit să-l mai câștige o dată, sub pseudonimul Emile Ajar, pentru romanul de față. Abia după sinuciderea sa (din cauza depresiei!) s-a aflat că în spatele acestui pseudonim se afla tot Romain Gary, care a devenit astfel singurul scriitor căruia i s-a decernat de două ori premiul Goncourt. Cu așa așteptări mari m-am pus pe lecturat. În câteva cuvinte, romanul este povestea lui Mohamed, zis Momo, personaj principal și narator totodată, arab, așa cum o arată și numele, crescut de Madam Roza, o „ovreică” bătrână și urâtă, încă speriată la amintirea ororilor suferite demult, în lagăr, fostă prostituată care are un clandé, adică un soi de pension pentru plozii prostituatelor, de care are grijă contra unor sume de bani, într-un cartier cosmopolit al Parisului, plin de negri, evrei, arabi și foarte puțini francezi autentici. Povestea lui Momo surprinde maturizarea sa precoce, impusă de boala femeii care l-a crescut, dragostea lipsită de efuziuni siropoase care îi leagă pe cei doi, viața de mahala și niște lecții de viață. Totul este povestit prin prisma unui copil sensibil și inteligent, care se vede confuntat cu perspectiva de a rămâne singur pe lume, în ciuda prieteniilor și atențiilor primite de la populația colorată (metaforic vorbind) din cartier, și care înregistrează evenimentele și trăirile proprii sau ale celorlalți ba cu sinceritate și candoare, ba cu reală înțelepciune. Recenzia întreagă aici: https://ellamyway.wordpress.com/2014/...

  6. 4 out of 5

    Yuthika

    Ce livre me perturbe sur plusieurs niveaux. Nous rencontrons un protagoniste qui pose des questions - compliquées et sans réponse... mais la plus grande question est par rapport au lien entre Madame Rosa et Momo. La fin? Tragique, voire macabre.

  7. 4 out of 5

    Ana-Maria

    În „Educație europeană”, Romain Gary împletește o poveste emoționantă din durere, iubire și teamă, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o pădure de lângă Wilno (Vilnius). Acolo, un grup de partizani încearcă să reziste în fața asaltului continuu al trupelor germane și să-și salveze, în același timp, umanitatea. Cel mai nou (și tânăr) membru al grupului este adolescentul Janek, pe care tatăl lui, doctorul Twardowski, l-a ascuns în pădure, după ce și-a pierdut ceilalți doi copii în În „Educație europeană”, Romain Gary împletește o poveste emoționantă din durere, iubire și teamă, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o pădure de lângă Wilno (Vilnius). Acolo, un grup de partizani încearcă să reziste în fața asaltului continuu al trupelor germane și să-și salveze, în același timp, umanitatea. Cel mai nou (și tânăr) membru al grupului este adolescentul Janek, pe care tatăl lui, doctorul Twardowski, l-a ascuns în pădure, după ce și-a pierdut ceilalți doi copii în luptă. Janek descoperă un colț pestriț de univers, format din studenți, ofițeri, frizeri, măcelari și avocați, oameni care n-au putut să privească de pe margine înfrângerea țării lor sau care și-au dorit să demonstreze ceva lumii ori lor înșiși. Încă necopt, Janek nu înțelege la început de ce unii partizani își riscă viața pentru a se întâlni în taină cu femeia iubită sau de ce alții preferă îmbrățișarea morții în loc să primească ajutorul unui tată care s-a împrietenit cu inamicul pentru a-și salva afacerea. Conceptele precum onoarea, sacrificiul și patriotismul sunt vagi pentru el, până când își găsește, la rândul lui, lumina în noaptea fără sfârșit a războiului. Adolescentul descoperă muzica, una dintre cele mai tandre modalități de exprimare a umanității, visând cum va ajunge și el, atunci când luptele se vor sfârși, să creeze magie din îmbinarea sunetelor. Janek se maturizează repede, trăiește emoția iubirii alături de Zosia, o copilă care renunțase la trupul ei în schimbul informațiilor primite de la inamici și îl cunoaște pe Dobranski, un tânăr prozator care scrie povești despre rezistența și curajul trupelor ruse în lupta de la Stalingrad. „Educație europeană” este chiar numele cărții pe care o pregătește Dobranski, un volum despre puterea ființei umane de a găsi un refugiu chiar și în cele mai grele vremuri, de a-și vindeca inima de ororile războiului, de a păstra un fir de speranță într-un ocean de ură și disperare…

  8. 4 out of 5

    Christelle

    beautiful.

  9. 5 out of 5

    Philippe Mirabel

    Je l'ai bien aimé. J'ai du le lire dans mon cours de littérature française au Cégep.

  10. 5 out of 5

    Victoria

    Je suis mitigé pour ce livre... Ce n'est pas du tout le genre de romans que j'ai l'habitude de livre. Mais si ce petit Momo a quelque chose d'attachant. Sa façon de voir les choses est à la fois mature et innocente par sa façon maladroite de comprendre les choses. Sa relation avec madame Rosa est belle même si je ne pensais pas qu'elle allait survivre jusqu'à la fin du roman. Ce qui m'a dérangé, c'est qu'on ne sait pas vriament ce qu'il va arriver à Mohamed (ou c'est moi qui n'a rien compris). E Je suis mitigé pour ce livre... Ce n'est pas du tout le genre de romans que j'ai l'habitude de livre. Mais si ce petit Momo a quelque chose d'attachant. Sa façon de voir les choses est à la fois mature et innocente par sa façon maladroite de comprendre les choses. Sa relation avec madame Rosa est belle même si je ne pensais pas qu'elle allait survivre jusqu'à la fin du roman. Ce qui m'a dérangé, c'est qu'on ne sait pas vriament ce qu'il va arriver à Mohamed (ou c'est moi qui n'a rien compris). Et ce que j'aurais voulu voir c'était l'évolution du garçon au fil des années. J'aurais voulu une approfondissement de sa relation avec "la dame blonde" voir s'il allait finalement vivre avec elle. J'aurais aussi aimé en savoir plus sur sa famille et surtout son père en particulier. Même s'il n'a quasiment jamais été là pour lui, il aurait pu se passer quelque chose de fort entre eux. Sinon je ne peux pas dire que je n'ai pas aimé cette histoire car je l'ai aimé, il y a juste eu quelques petites chose qui m'ont dérangés.

  11. 4 out of 5

    Ashiox

    Le livre la vie devant soi est un oeuvre contemplatif qu’on doit prendre le temps de le déguster. J’ai comme même aimé tous les idées philosophiques et réflexions cachées dans les coins des pages du roman. Par exemple, le temps, l’amour, l’amitié, les personnes marginalisés, la pauvreté, la fausseté, le réel, la vieillesse, « l’avortement » des vieilles oui ou non, et encores plus sont présenté dans ce livre. Et à travers la lecture, j’avais appris à ralentir et à savourer tous les mots de l’his Le livre la vie devant soi est un oeuvre contemplatif qu’on doit prendre le temps de le déguster. J’ai comme même aimé tous les idées philosophiques et réflexions cachées dans les coins des pages du roman. Par exemple, le temps, l’amour, l’amitié, les personnes marginalisés, la pauvreté, la fausseté, le réel, la vieillesse, « l’avortement » des vieilles oui ou non, et encores plus sont présenté dans ce livre. Et à travers la lecture, j’avais appris à ralentir et à savourer tous les mots de l’histoire. Cependant, les seuls défauts du livre sont la difficulté de la lecture avec les fautes de syntaxe qui sont écrits par exprès. Je conseille moins La vie devant soi pour ceux qui viennent d’apprendre le français ou qui ont de la difficulté dans les syntaxes pour ne pas influencer ceux-ci dans leur apprentissage de la langue. De plus, puisque c’est un livre « contemplatif », ce n’est pas conseillé à ceux qui aiment l’action et tout.

  12. 4 out of 5

    Maksym Wakula

    La vie devant soi est, selon moi, un livre assez médiocre. Premièrement, le personnage principal, Momo, est une personne qui fuit les problèmes, qui cherche toujours le chemin simple pour se rendre un conclusion qui lui semble satisfaisante. Par contre, cela crée un personnage qui n’est pas intéréssant à suivre. Par exemple, sa solution au fait que Rosa est mourante et qu’il doit passer plus de temps dehors pour ressentir moins de peine, mais il ne pense pas à Rosa, qui, elle, ressent peut-être La vie devant soi est, selon moi, un livre assez médiocre. Premièrement, le personnage principal, Momo, est une personne qui fuit les problèmes, qui cherche toujours le chemin simple pour se rendre un conclusion qui lui semble satisfaisante. Par contre, cela crée un personnage qui n’est pas intéréssant à suivre. Par exemple, sa solution au fait que Rosa est mourante et qu’il doit passer plus de temps dehors pour ressentir moins de peine, mais il ne pense pas à Rosa, qui, elle, ressent peut-être de la solitude dans ses derniers moments de vie. Deuxièment, un point fort du livre est la diversité des personnages. Par exemple, il y a des gens de cultures différentes qui ont appris à coexister à Belleville et cela rend l’haitoire plus intéréssante, car les personnages tous des caractéristiques qui ajoutent au récit. En conclusion, le livre a des points forts, tels que la diversité, et des points faibles, tels que le personnage principal.

  13. 4 out of 5

    Esthel

    This review has been hidden because it contains spoilers. To view it, click here. « La vie devant soi » est un roman cru, vrai et actuel. Tout d’abord, les thèmes abordés sont particulièrement intéressants bien que le roman soit des années 70. Le droit à la mort, la putain vie et le dialogue des cultures en sont des exemples. D’ailleurs, le fait qu’on expérience le livre à travers les yeux de Momo, un garçon franc, attachant, tendre et même parfois vulgaire ajoute au côté authentique du livre. L’œuvre révèle la beauté de dire les choses comme on les ressent. Garanti, certains « La vie devant soi » est un roman cru, vrai et actuel. Tout d’abord, les thèmes abordés sont particulièrement intéressants bien que le roman soit des années 70. Le droit à la mort, la putain vie et le dialogue des cultures en sont des exemples. D’ailleurs, le fait qu’on expérience le livre à travers les yeux de Momo, un garçon franc, attachant, tendre et même parfois vulgaire ajoute au côté authentique du livre. L’œuvre révèle la beauté de dire les choses comme on les ressent. Garanti, certains passages vont vous faire déposer le livre et penser. Bref, ce livre m’a profondément touché et m’a fait réfléchir aux comportements que nous avons en tant qu’individu et en tant que société.

  14. 5 out of 5

    Estelle B.Ménard

    J’ai pensé que c’était un livre très intéressant, non seulement grâce aux thèmes et à leur valeur philosophique, mais aussi grâce à l’habileté qu’a l’auteur à refléter avec pertinence la vision d’un environnement particulièrement difficile d’un enfant et ses propos. De plus, les personnages y sont très bien développés, tous uniques en leur genre avec leur caractère/façon d’agir , parfois loufoque parfois plus sérieux et réfléchi. J’ai trouvé que le livre envoyait un beau message de persévérance J’ai pensé que c’était un livre très intéressant, non seulement grâce aux thèmes et à leur valeur philosophique, mais aussi grâce à l’habileté qu’a l’auteur à refléter avec pertinence la vision d’un environnement particulièrement difficile d’un enfant et ses propos. De plus, les personnages y sont très bien développés, tous uniques en leur genre avec leur caractère/façon d’agir , parfois loufoque parfois plus sérieux et réfléchi. J’ai trouvé que le livre envoyait un beau message de persévérance et de bravoure, relatant le tout avec l’innocence rafraîchissante d’un enfant .

  15. 4 out of 5

    Anaise

    La vie devant devant soi est un roman pas comme les autres. Tout en parlant de sujets comme la prostitution, le bonheur et la vie en tant qu'humain, ce roman exprime bien les personnages et leurs comportements. De plus, la manière que Romain Gary a écrit ce roman est très intéressant. En ayant pas respecté toutes les règles de grammaire, la lecture de celui-ci peut être confondant pour des lecteurs. Bref, j'ai bien apprécié le roman, mais j'étais un peu perdu au début.

  16. 5 out of 5

    Najib

    Nous avons dans tout le roman un jeune enfant musulman, fils de pute, élevé par une ancienne pute juive, vivant dans des conditions difficiles qui parle de ce qu'il fait au quotidien, ce qu'il ressent de manière naturelle notamment son amour de la femme qui l'élève de ses voisins qui n'ont rien et qui aident comme il peuvent les autres voisins. Il parle de la misère, de la vieillesse, de l'entraide....une écriture poignante et des sentiments merveilleux... Je recommande fortement

  17. 4 out of 5

    Simone

    La vie devant soi est un livre contemplatif de toute beauté. À chaque page on découvre un monde marginalisé au travers des yeux enfantins de Momo. Les phrases sont truffées d’erreurs innocentes et intentionnées qui permettent une compréhension plus profonde du roman. Bref, la vie devant soi fait réfléchir au sens de la vie et permet d’apprécier chaque instant dans toute sa grandeur.

  18. 5 out of 5

    Jerry

    Ce livre est philosophique et réaliste, ainsi nous pouvons “entrer” dans le roman avec plus de facilité. De, plus le roman incorpore des plusieurs sentiments, diverses émotions et une leçon de vie. Par contre, quand j’ai lu le livre personnellement, il n’y a pas eu de moment qui m’a accroché, ce qui a rendu le livre plutôt ennuyant. Il y a eu plusieurs métaphores et moments qui a rendu la augmente le niveau de difficulté à propos de la compréhension du livre

  19. 4 out of 5

    Damien

    "Éducation Européenne" raconte avec finesse la résistance polonaise pendant la seconde guerre sans la sacraliser. Le roman parle de la nature humaine et de la répétition de l'Histoire avec un angle original et poétique. J'aime que l'on essaie de se mettre à la place de Janek.

  20. 4 out of 5

    Matthieu Huard

    La vie devant soi. Un style unique et une histoire touchante.

  21. 5 out of 5

    Irene

    Me ha gustado bastante para ser un libro para clase.

  22. 5 out of 5

    Avesta

    Vraiment bien écrit, je l'ai fini rapidement. Bon histoire, and bon terminasion.

  23. 5 out of 5

    Yves Panis

    Premier livre de l’année. Je l’avais déjà lu il y a longtemps mais ça méritait une relecture. Superbe livre. Plein d’émotions. Le premier Gary.

  24. 4 out of 5

    Rifat Islam

    Interesting look at the solidarity between the oppressed in mid 20th century Paris, all through the perspective of an endearing narrator,

  25. 4 out of 5

    Clémence

    La vie devant soi

  26. 4 out of 5

    Elizabeth Ann

    Excelk

  27. 5 out of 5

    Elikya M.

    l’amour de madame rosa et momo est un amour profond. ce livre m’a fais vivre énormément d’émotions et le personnage de momo m’a beaucoup marqué. je le recommande fortement !

  28. 4 out of 5

    Heather McCoy

    I must be the only person who was not charmed by this book. It had moments of sweetness, but overall felt treacly and a product of a bygone era.

  29. 5 out of 5

    Florence

    La plume de Gary dans toute sa splendeur! Le genre de livre qui transporte et qui résonne pendant des années. Des lectures touchantes, recommendées par une professeure de littérature, qui ont ravivé mon intérêt pour la lecture il y a quelques années. “La vie devant soi” m’a particulièrement marquée.

  30. 5 out of 5

    Maybeth

    Through the mouth of a young child, Gary conveys many messages, such as anti-racism. The humoristic style and some "free" words that Momo uses because he has heard them being used in the streets add an "effet comique"! Towards the end though, it turns into a drama... I want give spoilers...

Add a review

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading...
We use cookies to give you the best online experience. By using our website you agree to our use of cookies in accordance with our cookie policy.